Timp de trei zile, participanții au fost provocați să intre în mintea copiilor, reamintindu-și, totodată, de propria copilărie.
„Rămân recunoscător pentru invitația la cursul de scriere de povești, din care cred că voi avea în continuare multe de învățat. În primul rând, am înțeles că, aplicând câteva reguli simple, poți oferi dinamism unui text, iar prin valorificarea unor puncte-cheie se poate atrage și menține atenția cititorului.” (participant)
„Apreciez deschiderea spre comunicare, activitățile interactive, ideile împărtășite cu rost. Personal, nu am scris vreodată povestiri. E o provocare pentru mine să ies din zona scriiturii sobre, a introspecției și a cercetării, pentru a mă pune în locul copilului de astăzi. Mi-aș dori să reușesc, dar cred că, pe lângă talent, o astfel de tehnică se dezvoltă în timp, prin muncă îndelungată.” (participant)
„În prima zi, doamna Veronica a fost foarte fermă cu noi, încercând să dezrădăcineze obișnuințele greșite în ceea ce privește scrierea textelor. Am învățat că este foarte important modul în care începe o povestire, că trebuie să transmitem ce simte personajul prin verbe, și nu prin adjective. Am învățat că este foarte greu să scrii simplu, dar am fost îndemnați să o facem. Să scriem pe înțelesul omului care va citi, fără să pierdem profunzimea mesajului.” (participant)
„A fost o bucurie să îi cunosc pe acești tineri și să le împărtășesc din cunoștințele mele. Mi-aș dori să scrie cât mai mult. Nu e suficient potențialul, e nevoie de foarte multă muncă.” (Veronica Iani)
În cadrul cursului, tinerii s-au cunoscut mai bine și s-au conectat frumos. Și-au împărtășit idei, și-au mărturisit experiențe, dar s-au descoperit și pe ei înșiși. Au identificat dimensiuni creative pe care nu și le-ar fi imaginat, pe care nu le-ar fi cunoscut dacă nu participau la curs.
O parte dintre tinerii participanți urmează să plece în Taberele din Pridvorul Satului, tabere organizate în satele eparhiei noastre. Nădăjduim ca fiecare dintre ei să fi deprins de la doamna Veronica Iani curajul de a scrie și ca, la finalul vacanței sau la iarnă, când vom avea mai mult timp, să putem citi lucruri frumoase care s-au întâmplat în întâlnirile cu copiii și tinerii din satele Moldovei, la Nemțișor sau la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Moldova.
Ceea ce scriem noi sunt mărturii din viața și din lucrarea Bisericii. Așadar, orice articol, orice poveste publicată este o mărturisire a credinței noastre și a lucrării Bisericii.
(Bianca Silvestru, coordonator proiect)
